În mod tradițional, soiul nordic este cunoscut sub numele de „yuanxiao”; este de obicei realizat folosind o metodă de „laminare”, rezultând o suprafață uscată, moale și pudră. În schimb, soiul sudic se numește „tangyuan”; se face de obicei prin „învelirea” umpluturii, obținând o textură netedă, lipicioasă și mestecată.
„yuanxiao” în stil nordic subliniază o umplutură texturată, prezentând adesea un amestec de susan și arahide. „Tangyuan” în stil sudic tinde să prezinte un centru neted, topit, obținut prin utilizarea unei proporții mai mari de zahăr brun pentru a crea o umplutură semi-lichidă. În plus, umpluturile sudice oferă o varietate mai mare, variind de la dulce la sărate și incluzând atât opțiuni de carne, cât și opțiuni vegetariene.
În regiunea Minnan, o variantă unică implică modelarea aluatului de orez glutinos în mici „tangyuan” servit în supă de ghimbir - un fel de mâncare despre care se crede că alungă frigul. Alte regiuni se laudă cu propriile lor specialități: în regiunea cantoneză, „tangyuan” sunt adesea servite într-un sirop de ghimbir și zahăr brun; regiunea Chaoshan prezintă „tangyuan” roșu și alb, simbolizând armonia Yin și Yang; iar regiunea Dangtu din Anhui păstrează tehnica tradițională de „rulare”, care este recunoscută ca patrimoniu cultural imaterial. Cioroanele de gătit reflectă, de asemenea, preferințele regionale; dincolo de apa plată, acompaniamentele comune includ orezul glutinos fermentat („jiuniang”) sau supa de ghimbir.
